Exista, intr-adevar, un filon al prozei ruse, Dostoievski in primul rand, si al realismului magic sud-american in proza lui Dan Stanca, insa prozatorul cu care are cele mai multe elemente in comun ramane, fara doar si poate, Mircea Eliade. Stilul gafait, alert si pasionant, eseismul, caracterul „ideologic“, fantasticul cu substrat simbolic si metafizic, dialectica sacru–profan grefata pe mari scenarii mitice si esoterice sunt, schimband ce e de schimbat, elemente comune.
Dan S...