Il ascultam, pe vremuri, la cenaclu pe Sorin Ghergut cu o atentie aproape anxioasa, in asteptarea surprizei. Si, ori de cate ori l-am ascultat – sau, apoi, l-am citit –, oricat de mult m-am obisnuit cu amestecul exclusiv de autoironie, sarcasm si euforie a dezastrului, surpriza poetica, raderea de tot a preparativelor, asteptarilor, reflexelor, nu inceta sa ma ia pe nepregatite. Orice, volumul publicat de Sorin Ghergut dupa opt ani de tacere, e o continua surprindere in ofsaid, o din...
