„Fugea limba de sub picioare si alunecam in adancurile limbii ce se dezintegra. Constatarea «gresit»zdruncinase limba si de-la-sine-intelesul singurei limbi pe care o vorbisem dintotdeauna se retragea. Si ma opream, dupa un balbait baroc, in mijlocul unei propozitii ca sa intreb daca exista in limba romana un cuvant sau altul, cuvinte banale, comune. Apoi renasteam, fiara cu zeci de antene, gheare si colti, pentru a detecta greseala celorlalti, iar «gresit!»devenea ...
