Cand e vorba de romanele lui Faulkner, unui Marquez, unui Dostoievski, unui Saramago, unui Bellow, lectura nu mai este una doar de placere. Scriitorul este dator sa le si studieze, cu creionul in mana, tot asa cum o face cand isi scrie cartile proprii. Din asta va desprinde cu siguranta niste invataminte care-l vor insoti neincetat, apoi, si-l vor calauzi chiar atunci cand nu va mai putea nici sa scrie, nici sa citeasca.
