Carti in categoria Proza diversa

Venit din Nordul lui Creangă, poetul nu intră în schema clasică de existenţă şi creaţie a bardului român dintotdeauna: genial până la 18 ani, dispărut din viaţă (sau în viaţă) la 30. Dimpotrivă, el urcă lin, dar fără oprire, o autentică Golgotă a cuvintelor şi îşi vede împlinirea nu în „genialitatea” întâmplătoare a unui vers reuşit, ci în promontoriul unei opere armonioase.Răzvan VoncuAnul aparitiei:...

Lansat în anii ’80, Bogdan Ghiu e unul dintre cei mai interesanţi poeţi români ai ultimelor decenii, foarte personal, stăpînind peste un teritoriu al lui şi numai al lui: metapoezia. Încă de la început, scria Poem după Poem (titlul pe-atunci predilect) pentru a obţine efecte de profunzime, de surpriză, de mister din reflecţia fulgurantă asupra textului, asupra limbajului, asupra poeziei. Se vedea – pe de altă parte – încă de atunc...

În contrast cu mai toți optzeciștii, chiar și cu cei mai plurivalenți, Liviu Antonesei se plimbă lejer pe aproape toată plaja umanioarelor, fie trecînd nonșalant de la psihologie la teorie literară, de la sociologie la istorie literară ori de la științele educației la filosofie sau critică literară imediată, fie amestecîndu-le cu artă într-o eseistică euforică și euforizantă, de-a dreptul carismatică prin pasiunea dezbaterii. Pe cît se mai poate...

Niciunul dintre poeţii optzecişti n-a împărţit mai net opinia critică a propriei generaţii decât Călin Vlasie, deşi a publicat mai puţin decât alţii, doar trei volume, incluzându-l pe acela de debut din 1984, cu titlul, schimbat de Cenzură, Laborator spaţial. Lui Radu G. Ţeposu, poemele lui Vlasie i se par că „pulsează de analogii fără o logică precisă”, dând impresia de „degringoladă fantastă, de mişcare psihedelică” n...

Într-o literatură în care scriitorii au de toate – ambiţie, imaginaţie, talent –, Marian Ilea vine cu ceva neauzit, el este un prozator cu proiect. Dacă vocabula n-ar fi prea uzată, aş vorbi chiar de viziune. El e un întemeietor de lume imaginară şi un contemplator activ al acestei lumi. Nu abandonează lucrul până n-a dus la ultimele consecinţe explorarea minei secrete descoperite nu din întâmplare, ci prin concentrată, statornică medi...

Critica este una sau mai multe?Și una, şi mai multe; în primul rând, una – pentru că poziţionează, situează, acceptă sau nu, folosind o judecată de valoare. Dar nu se mai poate raporta doar la acest unic mod, nu se mai poate constitui doar pornind de aici, pentru că lumea se citeşte în mai multe feluri; de pildă, în funcţie de centrul considerat important.Concomitent acestei schimbări de paradigmă, ce vorbeşte din ce în ce mai insistent de liter...

Cel mai important dramaturg român de azi, al doilea care a reuşit, după Eugen Ionescu, să se impună în lumea largă, Matei Vişniec îşi „recapitulează” opera teatrală într-o ediţie amplă, proiectată în opt volume. Sumarele vor ordona cronologic piesele, reconstituind traseul parcurs de la primele texte scrise pentru scenă de către tânărul poet de succes care era pe-atunci Matei Vişniec şi până la cele mai recente, compuse de c...

Freddie, cu ghetele mai mici decât piciorul și cu un maiou de corp, vine spre contemporaneitate, dintr-o epocă întunecată, privind fix spre bizarele noastre făpturi. O existență deformată, o realitate inversată, aproape ireală. Un trecut auster, cu întinse câmpii de noroi, cu viziuni care par mai aproape de un paradis SF, cu genii care nu foloseau aproape la nimic într-o societate ermetică, cu absurdități editoriale create numai din linii de forță, cu ...

M-am ghemuit din nou pe scândură; dârdâiam de frig în vestonul meu subţire. Încercam să mă rog. Dar în locul rugăciunilor obişnuite de seară, îmi veneau tot mereu în gând cuvintele Psalmului, cu care niciodată până atunci nu mă rugasem:De profundis clamavi ad te Domine… Din străfundul abisului am strigat, Doamne, către tine… Nu ştiam, neştiutorul de mine, că eram încă departe de acele ultime profunzim...

Spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, undeva într-o clădire din Varşovia distrusă de bombardamentele germane, are loc o întâlnire despre care vom afla, din fericire, datorită relatării unuia dintre cei doi protagonişti. (…)Este adevărată, imposibil de contrazis, demonstraţia pe care istoria a făcut-o cu prisosinţă şi anume că binele şi răul sunt două concepte cărora, adeseori, oamenii le-au atribuit sensuri ce desfid orice raţiune. ...

Presărat cu aventuri erotico-onirice, volumul de faţă semnalează un univers în care ficţiunea personală şi realitatea auctorială se combină fractal într-o lume culturală opusă fenomenului Renaissance, o lume pseudovirtuală, în care cititorul are de fapt ultimul cuvânt.Cu o precizie de stilist american, Plescan recompune din fragmente atât lumea interioară a unui personaj autoficțional, cât și structurile unei lumi fantasmatice în care totu...

Hrănit din împletirea magică a realului cu imaginarul şi populat nu de puţine ori cu accente suprarealiste sau onirice, textul cred că îşi aproprie meritele individualităţii şi ale modernităţii tocmai prin farmecul cu care reuşeşte să „ascundă” această vibraţie, această luciditate amară, inspirată de ipostazele „statului totalitar-poliţienesc” şi de „sistemul diabolic”, precum o veritabilă „amintire despre viitor”...

Parcă înşelând programatic arta şi filosofia, proza lui George C. Dumitru mizează pe un arsenal de voci narative care trimit, neîndoielnic, la acel Haut Mal care străbate în marş triumfal ultima contemporaneitate. şi unde e, de altfel, miza prozei de calitate, dacă nu tocmai în siguranţa povestirii, în izolarea ei de lumea exterioară, în propria ei (posibilă) de(con)textualizare? Ar fi bine să ne obişnuim cu nebunia, cu delirul, cu destructu...

Vasile I. Dumitra are 13 ani, trăieşte undeva într-un sat sărac, pe timpul „Epocii de Aur”, şi începe în anul 1972 un fel de jurnal la care scrie câteva luni. În pagini se adună micile întâmplări de zi cu zi, viaţa unei fete obişnuite din acel timp trecut, doar că ea citeşte mult, peste puterile vârstei ei – printre altele, Divina comedie, ceea ce-o face şi mai nostimă. Vorbeşte despre ale ei, dar şi, indirect, despr...

Peştele cu aripi este o colecţie de proze scurte, în care societatea autohtonă şi contemporană este scrutată din cele mai neutre unghiuri cu putinţă. Totul se întâmplă în interiorul unui algoritm social şi psihologic care pare, pe de o parte, bine-cunoscut, însă care reuşeşte mereu să surprindă prin soluţiile inedite de final sau prin reciclarea ingenioasă, prin transformarea aproape incredibilă în athanor-ul prozastic, a unor prejudecăţi �...

Premisa volumului poate fi cristalizată în câteva cuvinte simple: marile idei (unele, decis pozitive, altele, mai curând ambigue, iar altele, de-a dreptul negative) în jurul cărora s-a consumat, până în prezent, o parte covârşitoare din energia intelectuală a umanităţii sunt construite în bună măsură ca să disimuleze temeri dintre cele mai diverse. În această carte, discursul critic se axează asupra câtorva dintre aceste id...

Fragment din volumul "Opere Vol. 6: Zodia scafandrului" de Mircea Nedelciu: „In fond, pentru un romancier, cel mai greu lucru este sa gaseasca, dupa ce a terminat o carte, subiectul, tema, ideea, sugestia de la care sa porneasca pentru a lucra la urmatoarea. Uneori, starea de plutire buimaca printre obsesii dureaza luni sau chiar ani. Alteori, ideea cartii urmatoare iti vine imediat ce ai pus punct la capatul ultimei propozitii din cea anterioara. Ba chiar poti gasi, printre rindurile tip...

Aceasta carte, a carei a doua editie apare la trei decenii dupa prima, a avut fara voia ei un destin ciudat. In caseta editoriala a primei editii se mentiona ca data a bunului de tipar 27 noiembrie 1989, iar volumul ar fi trebuit sa se afle in librarii peste cateva zile, la finele lui noiembrie 1989. Dar nu s-a mai aflat. Din cauza ca in textul studiilor apareau nume de autori devenite intre timp odiosa si necitabile, cartea a fost oprita in tipografie.Daca peste o luna de zilenu s-ar fi intampl...

Adevarul este ca m-am nascut de doua ori, o data in 1946, a doua oara in decembrie 1989. Iar memoriile mele din aceste pagini incep cu ziua cea mai scurta dintre acestea doua. 21 decembrie: e una dintre zilele in care, imi amintesc foarte bine, incetasem sa fiu doar al meu si totusi ma luam in stapanire mai mult ca niciodata. (…) Desigur, povestirea vorbeste despre mine. Ce am facut sau n-am facut si de ce. (…)Scopul nu este sa aduc opiniei publice o versiune a mea, un fel de autoj...

Eugen Negrici (n. 1941, Ramnicu Valcea) este critic, istoric literar, stilistician si profesor de literatura romana contemporana la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti.A publicat urmatoarele volume: Antim. Logos si personalitate (1971), Naratiunea in cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin (ed. I, 1972; ed. a II-a, 1998; ed. a III-a, 2016), Expresivitatea involuntara (1977), Figura spiritului creator (ed. I, 1978; ed. a II-a, 2013;Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania), Ima...