Peisajele eminesciene pot fi citite, de aceea, in multiple registre: ele au, mai intai, o valoare pur picturala, expresie a unei infinite voluptati a privirii; urmarita mai atent, structura imaginii dezvaluie insa articulatiile onirice, in care se pot recunoaste miscarile prin care subconstientul structureaza simbolic imaginea lumii, alternand peisajul stilizat cu detaliul obsesiv, adus in prim-plan; in sfarsit, nivelul simbolic al imaginii decurge tocmai din structura ei onirica. Cu exceptia ca...