„Expresia cea mai pregnanta a corporalitatii vireaza hipnotic inspre pictograme de o frumusete stranie, dintr-o scriere necunoscuta. Un flux al memoriei care ramane pana la capat insuportabil de liber. Ceea ce, la inceput, resimtim ca asociere paradoxala, se preface, subtil, intr-un aleatoriu narcotic, intr-un jazz in egala masura cerebral si senzual. Dar fluxul memoriei nu este, aici, o simpla tehnica, ci un exercitiu de supravietuire in contextul entropiei insidioase ce pare sa impinga l...
