Il privesc pe Raul. Mereu i-am adorat numele, e straniu de puternic, are ceva erotic ascuns printre literele pe care le-am curbat de atatea ori pe hartii oarbe, lipsite de sens, si e un nume perfect pentru un sot si un tata, un fost tata. Sunt destul de egoista, se pare ca niciodata nu m-am gandit ca si el simte la fel de puternic pierderea lui Mark, poate si el ii simte mirosul, ii priveste cu nostalgie jucariile si si-l aminteste in orice moment. Acum, mi-e mila de el. E asezat acolo, pe scaun...