Mihai Eminescu (1850 ? 1889), impus initial prin inegalabilele si valoroasele sale poezii, isi desfasoara cu mare talent spiritul creator si in proza, in special in nuvele (Sarmanul Dionis, Cezara, Avatarii faraonului Tlà, Geniu pustiu), structurate in volumul de fata pe doua cicluri: antume si postume. In microcosmosul nuvelei eminesciene se reflecta magistral aceleasi teme care l-au preocupat si in versuri: iubirea, natura, mitul androginului, metempsihoza etc., creionate cu un penel ...
