„Seara, pe balcon, Raluca priveste noaptea instelata, si suedezul o priveste si el de pe balconul lui, fumand o tigara dupa alta, indraznind si neindraznind sa-si mute privirea pe doamna zvelta ca o caprioara, neagra, subtire, cu mari ochi oblici, de smoala, care sta singura, melancolica parca, in balconul ei. L-a privit adineauri, sau i s-a parut lui? Ar accepta vreodata sa-i faca portretul? Daca l-ar recomanda cineva poate ca ar accepta. Dar doamna e singura de tot, cine ar putea sa-l pr...