Viata mea este un roman in mai putine randuri si decat lunga sa prefata. Si, in mod necesar, mai amplu si decat o respiratie. Nu-l poti citi, asadar, dintr-un suflu, oricat de umflat ar fi. Dar il poti termina la sfarsitul sau natural, sa sper, nu si cu al meu identic. Sa fie asa, n-as mai avea timp nici sa-mi trag ultima suflare, din lipsa de spatiu.
Ma grabesc, teribil, deci:
M-am nascut ca oricare om, la zero absolut ani, luni, saptamani, zile, ore, minute si secunde. Nu intru si in alt...
