Carti in categoria Proza diversa

„­Tineti in mana” Albania. Nu atarna greu, pentru ca tara e mica, insa e extrem de „spatioasa”: incap in ea si munti, si mare, si sate pitoresti, dar si orase intr-o spectaculoasa ascensiune. Incape istorie multa si intortocheata, incap traditii spectaculoase, mancaruri delicioase, cantece si dansuri felurite, oameni calzi si ospitalieri. Albania iese la lumina, dupa decenii in care unii dintre noi n-am stiut nici macar ca exista. Incet-incet, ea isi dezvalui...

Cartea pe care o tineti in mana seamana aproape perfect cu un vaccin anti-COVID. Adica: • Nu va costa nimic s-o cititi. • Se gaseste pe toate drumurile si toata lumea vorbeste numai despre ea (as vrea eu!). • O singura doza (lectura) e suficienta. Dar poate fi repetata, pentru un efect sigur (ca sa va intre bine-n cap!...

Dintre toate insemnarile mele de calatorie de prin toate colturile de lume, am constatat ca despre China am scris cele mai multe pagini. Poate ca, involuntar, chiar si inspiratia mea a fost direct proportionala cu dimensiunile acestei tari.Anul acesta, diplomatia romaneasca sarbatoreste implinirea a 70 de ani de relatii bilaterale cu China, prilej cu care o prestigioasa editura din China mi-a cerut sa adun intr-o carte toate impresiile mele de calatorie din orasele Chinei vizitate in ultimii ani...

„Cartea pe care o tineti acum in mana se citeste «dintr-o suflare», oferind amatorului de calatorii imaginea unui Luxemburg tentant, atragator – cum si este, de fapt, in realitate – si indreptat cu fata spre viitor! Si trebuie sa marturisesc ca pentru mine, cel putin, volumul de fata reprezinta si un fel de material didactic, avand intentia de a-l oferi spre lectura atat prietenilor, cat si altor persoane mai mult sau mai putin oficiale care vor veni prin Marele Duc...

Cu ricsa, prin orasul Viitorului – Jurnal de calatorie la Seoul este nu doar un simplu jurnal, cum, cu modestie, il considera doamna Marina Almasan, ci o invitatie provocatoare la calatorie si cunoastere: ridicand manusa, cititorul devine parte integranta si activa a aventurii sud-coreene [...]. Dr. Calin Fabian,fost Ambasador al Romaniei la SeoulTot calatorind prin lume, mi-am facut de nenumarate ori, in minte, liste imaginare cu locuri de pe Pamant in care mi-ar placea sa traiesc. Insa e...

Cel mai pretios indicator, cel care-mi spune de fiecare data daca o carte pe care o citesc sau un film la care ma uit sunt cu adevarat interesante, este... mancarea de pe aragaz! Nu, nu va mirati! Daca am ceva pe foc si tin in mana o carte plicticoasa care nu duce nicaieri, sau daca la televizor ruleaza un film in care nu se-ntampla nimic, ma surprind cautand sa-mi fac zeci de drumuri spre bucatarie. Nu se poate spune ca „abandonez”, ci doar ca... evadez copios! Cel mai des, cum spun...

Priviti-ne: o mama si un fiu.Doua generatii diferite. Mama s-a nascut si si-a trait copilaria, adolescenta si o farama din tinerete intr-o societate socialista multilateral dezvoltata. Adicatelea, a trait cu un picior in… comunism. Feciorul i s-a nascut intr-o tara libera. Cu un picior in capitalism. Stie despre Ceausescu tot cam cat stie mama lui despre Stapanul inelelor.Cei doi se intalnesc deseori pe la cate-un colt de sfada, ea pozitionandu-se in rolul de „mama demodata”, ...

Editura Leda va invita la o calatorie...virtuala! Se va intampla cu ajutorul jurnalului de calatorie Si eu am descoperit America scris de Marina Almasan pentru adultii impatimiti ai calatoriilor, a umorului si a hamburgerilor savurosi.Pentru noi, romanii, America pare a fi deja un „loc comun”. Ii stim istoria, ii mestecam hamburgerii, ii butonam iPhone-urile, ii calarim computerele, stam la o cafea imaginara cu eroii filmelor americane, ii fredonam hiturile, iar multi dintre romani t...

JAPONIA MEA, CA O RESPIRATIE GURA LA GURA…Japonia mea a fost ca o respiratie gura la gura. A venit la momentul oportun, cand simteam ca ma sufoc de Uratul si Raul pe care-l descopeream in fiecare zi in jurul meu. Am intalnit-o cand simteam ca ma inec intr-o mare de oameni care plutesc spre nicaieri, dand din maini nu pentru a supravietui, ci pentru a alunga pericolele care-i pandesc la tot pasul. Japonia mea a functionat ca o respiratie gura la gura, salvandu-mi disperarea ca traim vremur...

Cand eram adolescenta, mama – ca orice mama de adolescenta – ma mustra mereu ca stau cocosata. „Parca esti o camila!” – imi spunea, cu iubire, lovindu-ma usor cu palma peste spatele curbat, pentru a-mi obliga pieptul sa iasa inainte. De atunci, camilele mi-au devenit foarte dragi. Le simteam ca pe niste „rubedenii” indepartate, de care ma leaga fire neprevazute, si in fiecare calatorie a mea in spatii exotice cautam sa ma „intamplu” in prea...