Destinul literar al lui Radu Stanca este unul cu totul aparte. Astfel, Nicolae Manolescu are perfecta dreptate atunci cand scrie (in Istoria critica a literaturii romane, unde reia, privitor la versurile poetului, ideile care au stat la baza cronicii sale mai vechi, din 1966) ca la aparitia postuma a volumului de Versuri, in 1966, ingrijit de I. Negoitescu, Radu Stanca era un poet cvasinecunoscut, cu exceptia unui grup de prieteni. Este vorba, desigur, de prietenii din Cercul literar de la Sibiu...