Carti in categoria Poezie

Plasata cronologic in ultimele decenii ale secolului al XVII-lea si prima jumatate a sec. al XVIII-lea, Epoca Luminilor marcheaza o noua dimensiune culturala, cu precadere, in spatiul european, prin noutatea preceptului de baza: suprematia Ratiunii, in detrimentul traditiei, credintelor si simturilor. Este o perioada de timp in care omul examineaza si redefineste realitatea cu ajutorul ratiunii critice, in incercarea de a evita eroarea si de a fundamenta noi formule de viata, intemeiate pe baze ...

Aceasta carte reprezinta o noua editie (editia a II-a), revizuita si imbogatita fata de prima editie, aparuta in Editura Punct, Bucuresti, 2010. Fata de prima editie, cea de fata contine numeroase corecturi, precum si un numar de 6 poezii noi si o noua coperta. Editia aceasta se justifica prin faptul ca autorul – remarcat intre timp indeosebi prin lucrarile teologice si filosofice – infatiseaza prin aceste poezii si o alta fata, cea artistica, a spiritului sau. Iubirea-moarte ...

„Fusese atat de repede fermecat de frumusetea locurilor descoperite in partea asta de lume, incat parca n-ar mai fi vrut sa plece de acolo, niciodata. Aici, in Braila si in preajma ei, unde Dunarea parca isi descarcase tolba cu bogatii, pe care le adunase in amonte din toate tarile pe care le traversase, Costas descoperise un adevarat Rai pamantesc. Se asezase pe un tapsan cu iarba bogata, mai departat de locul unde poposisera, pentru a savura in liniste si cat mai din plin, misterioasa ...

Poezia genuina ar trebui sa fie rezultatul unei implozii mentale. Cateva cuvinte ce debuteaza prin a fi irelevante dar se implinesc armonic, Ele pot aduna in jurul lor alte si alte cuvinte. De la un punct, forma prinde contur si incita sau nu, aparitii de fond. De obicei se pleaca de la afirmarea "ab initio" a acestuia. [IDEE]. As putea numi poezie si acel produs. Dar emotivul poetic, nu se atinge decat de la forma [SCANTEIE]. Am reusit uneori. Si am fost tulburat. Ori poezia pentru ast...

Poezii

Poezii

Poezii

Poezii

Din tarile in care apa este sora cu soarele,in care nisipul este tezaurul lumii, in care vantul canta povesti de dragoste vine un sunet tainic, un glas ce distruge si renaste poezia. Versurile grele, fara sens, sunt distruse de sabia sa, metafore si epitete sunt sfasiate de condeiul sau, tata al poeziei suferintei si al sperantei, un neuitat parnasian, care a escaladat muntele si in varful lui a pus un steag al geniului, eternul Rubén Darío.

Al doilea volum de versuri al lui Ioan Burlacu confirma, in mare parte, impresia buna lasata de cartea de debut Blick-ul efemeridei. (In treacat fie spus, titlul debutului, pare scos direct din avangarda istorica, pentru ca e bizar si incitant... Ca si cel de acum, de altfel.) Cele mai multe poeme din noua carte au calitatea de a-si pastra, fiecare in parte, o anumita independenta, dar si de a forma un fel de constelatii semantice cu altele, de a intra in relatie cu intregul, dar si cu fiecare p...