Poezia Norei Iuga nu s-a schimbat aproape
deloc de la volumul de debut din 1968, Nu e
vina mea, si pana la cum plang parantezele ( 2016).
In linii mari. A castigat, cum era normal, in
finete si in gratie. A ramas la fel de reticenta
liric, sugrumand emotia, cum spune plastic unul
din numerosii comentatori recenti. Nu-mi dau
seama prin ce i-a cucerit Nora Iuga pe poetii
ultimei generatii, pentru care este Marea Doamna
a poeziei, iarasi cu expresia unuia dintre acestia.
Angela Marinescu,...
