Poezia lui Octavian Mihalcea cauta permanent sa esentializeze si sa evite discursivitatea. Nu avem de a face cu versuri ample, luxuriante, pletorice, ci cu exact opusul lor. Poetul comprima aproape inuman, vrand cumva sa invinga barierele limbajului si sa descopere o expresivitate noua, socanta, care da de gandit. Astfel, efectele obtinute sunt cu totul surprinzatoare si ne lasa, pur si simplu, dezarmati. Octavian Mihalcea e criptic si ermetic, iar pentru a deschide cufarul liricii sale ai nev...