„Poezia lui Emil Brumaru uneste robustetea flamanda cu finetea stampelor japoneze, perceptia naturalului cu cea a obiectului de arta, candoarea cu estetismul (focul din soba e intretinut cu «lemne tropicale», iubita calca, solemna, «pantalonul de poet» cu un «diamant»). Hedonismul ce ar putea sa devina apasator este aprofundat, dar totodata si corectat de fantezie, prin spirit ludic, prin umor, prin capricii, uneori vag urmuziene. Idilicul e sanctionat p...