Ca un metronom, poezia lui Ionut Manea masoara timpul dintre a fost si nu va mai fi. Sau sa fie acel timp dintre parea ca a fost si acum nu mai pare? Iluziile si amintirile se dizolva, in poemele din Scrisoare pentru Ping Su, in felurite imagini si stari cu iz suprarealist, cu margini difuze, vagi. Recunosc in acest volum revolta unui Maiakovski, temperata de spiritul pedant, aproape matematic, al lui Pound, caruia i se alatura – in mod contrastant – dicteul automat al suprarealistil...