Poemele Danielei creeaza un univers propriu diafan, luminos, plin de cantece in surdina, armonie, rugaciune, inefabil, pace, toate, impregnate de o iubire tacuta, ca sursa de energie latenta si de justificare a existentei acestui intim refugiu.Iubirea e Creatorul, iar Creatorul daruieste iubire si o rasfrange in „secunde luminoase”, „simfonii albastre” si in „dulci insomnii”.Inclusiv autoarea este parte a acestei creatii in poemul „Vas de lut”:&bdq...
