„Când începi să scrii, adeseori te porți ca atunci când ajuți pe cineva să toarne vin în sticle. El, universul, ține damigeana, tu, Gabriela, apuci cu numai două degete sticla goală și aștepți să vezi dacă o să se umple. Sigur că sticla devine tot mai grea, sigur că-ți alunecă printre degete, evident că nu te-ai așteptat ca povestea să fie atât de greu de stăpânit, atât de incomodă, iar tu să fii supravegheată atâ...