Versurile au fost intotdeauna structurile de care am fugit.
Fara sa-mi dau seama, mi-am cufundat dorul, durerea, amarul in scris; m-am vindecat.
Mi-am tranformat frica in oportunitati, iar durerea in arta.
Pana la urma, ce e omul fara dor?
Dorul e tipul de durere profunda, afona, care nu atrage dupa sine alarme de disparare, care nu dispare niciodata.
Doar invatam sa traim cu astfel de dureri, caci nu se evapora si nici nu-si iau zborul.
Dorul e o arta. Una abstracta. Multi nici nu ‘...
