Din tarile in care apa este sora cu soarele,in care nisipul este tezaurul lumii, in care vantul canta povesti de dragoste vine un sunet tainic, un glas ce distruge si renaste poezia.
Versurile grele, fara sens, sunt distruse de sabia sa, metafore si epitete sunt sfasiate de condeiul sau, tata al poeziei suferintei si al sperantei, un neuitat parnasian, care a escaladat muntele si in varful lui a pus un steag al geniului, eternul Rubén Darío.
