Carti in categoria Poezie

Sunt convins, si aceasta convingere mi s-a nascut candva in suflet, ca tiparul unor modele cosmice se gaseste pe pamant, in animale, in plante si in noi, varianta superioara si, totodata, limitata a vietii. Acest gand ca modele cosmice au calatorit fie pe unda de lumina, fie pe fluxuri de energie m-a facut sa ma gandesc intr-un alt registru, in afara celui care tine de fizica, la oglindiri si raspunsuri, la reactie si contrareactie. Nu ma refer doar la miscare, la timp, la modelele purtate de an...

Marius Marian Solea – si poezia lui, efect al unei epoci de tranzitie. Incep cu aceasta definitie, avand de a face in Marius Marian ?olea cu un poet inclasificabil, azi, in poezia scrisa in limba romana. Un poet atipic, insolit (personal, am slabiciune pentru acesti poeti, putini, iesiti in evidenta prin personalitatea lor accentuata, singuratici, discreti, fermi, orgoliosi, cu coloana vertebrala, care nu tin de o gasca literara sau alta, nici de o directie generationista sau de o ideologi...

Cei care se vor opri la aceste prime randuri si vor crea „zvonul” (Doamne, ce bine-ar fi!) nu ca ar vrea sa loveasca in tanarul autor, ci ar cauta sa se ascunda repede in dosul unor formule comode – acesta e un alt obicei de la noi. Cei care vor merge mai departe cu lectura vor vedea ca, in afara de cateva coincidente geografice si naturale de pe intinsul Olteniei (satul Corsor, al copilariei, facand parte din Alimpestii Gorjului de sub munte), la care se adauga inevitabilele r...

Prin aceste cuvinte, incerc sa va instiintez ca tineti in maini opera unui poet nelinistit, care este intr-o continua stare de veghe asupra a ceea ce se intampla in jurul lui. Doua sunt coordonatele-obsesii ale starii poetului: barbatia lui si socialul, definite de la sine prin titlul pe care l-a dat volumului. Matilda Caragiu Marioteanu

Prin felul de a fi si de a scrie, Solea da impresia ca stapineste un univers. Si aici e prematur in maturitatea lui, pentru ca sint prea multi cei care sint cuprinsi de disperare tocmai pentru ca, inaintind in ani, nu?si pot delimita acel univers necesar, vai, chiar iesirii din el. Cred ca pe Solea nu l-ar putea surprinde nici chiar moartea, bineinteles, pentru ca, spuneam, a cunoscut-o deja si inca atunci cind nu stia sau nici nu banuia cine este.

Pe Marius l-am cunoscut la Putna in vara lui 1993, in calitatea lui, neverosimila si incoercibila de la acea vreme, de ghid al muzeului Manastirii Putna. Era abia intors din Razboiul din Transnistria si inainte de poezia spre care deja plecase. Sunt constient ca asemenea cronologii sunt complicate. Nici acum nu stiu cand Marius se indreapta dinspre razboi spre poezie si cand face un drum invers, dar stiu ca avea de pe atunci in fire sa spuna: „nu voi acoperi acele gropi in care calca roata...

Poetul Marius Marian Solea s-a impus, inca de la debut, ca o voce distincta in peisajul liric de azi. Poezia sa a retinut atentia criticii de intimpinare si a publicului larg, care l-a primit cu multa caldura, atit datorita unui timbru special, cit si datorita temelor abordate, de o mare actualitate, feeling-ului si, nu in ultimul rind, felului sau de a scrie, interesant totdeauna, de o fina folosire a tusei, de o indiscutabila acuratete.

A prefata o carte de poezie – de data recenta – a lui Marius Marian Solea este in acest moment o provocare mai mare decat ruleta ruseasca. Dupa prima lectura a cartii am vrut sa refuz, sa dau bir cu fugitii. Apoi, indemnat de autor sa nu renunt, sa caut „cheile” poeziei (mi-a si dezvaluit una, doua), am recitit, iar si iara, si mi-am spus ca provocarea este mareata. In primul rand, pentru ca poezia volumului Reflexiile marilor curbe este densa ca un covor oltenesc batut ...

Marius Marian a trecut printr-o criza a interioritatii, marcata de un soi de patos sarcastic si ironic. A suportat cu un stoicism „sincretic” textualismul, mitologia derizoriului, a epurat fantezismul, alegoric si livresc, de orice anecdota filosofica, de orice sobrietate erudita, de orice seductie a himerelor. Dimpotriva, harul poetic si-a continuat „aventura existentiala intr-un ritm aproape trepidant”, „tradus” intr-un discurs continuu, doar aparent uniform...