Versurile lui Constantin George sunt un versus, o aparenta contrafata a realitatii, adica o versiune, o alta fateta, cea veritabila, a existentei.
In aceasta varianta virtuala a trairii, eul poetic este parca zidit in solitudine.
Dar aceasta singuratate oarecum solara care se manifesta printr-un monolog dialogat cu sinele, printr-un soliloquium iradiant, se va oglindi in noi ca si o stralucire vorbitoare, ca si o mutenie mitica facuta logos, ca si o vibratie virtuala devenita verb.
Aceste sem...