FURT LA LIMITA CULPEI
Vai mie!
Nu ma recunosc.
Ma simt fara istorie,
fara trecut, fara-nceput,
fara definitie;
imi caut infatisarea credintei.
Poate mi le-a furat cineva,
din greseala.
Am uitat numele strazii.
Vizibil stanjenit, doresc sa-ntreb
un trecator:
sa spuna anul, luna,
ziua.
In amiaza mare
sa-ntreb banuitor, sa auda
toata lumea:
„In curand va fi deschisa expozitia
mult asteptata?”...
Am ramas asa, dintr-o zi de Craciun...