Carti in categoria Poezie

Nu striga niciodata ajutor este al optulea volum de versuri al lui Mircea Cartarescu si se poate spune ca e diferit de toata poezia lui precedenta. Scris la treizeci de ani dupa penultimul volum, timp in care autorul n-a mai scris niciun vers, el reprezinta o intoarcere la simplitatea si generalitatea poeziei genuine, imediate si emotionale, dezbracate de sofisticarea intelectuala si culturala din vechea sa poezie.Cititorul care va parcurge cele o suta de poeme scurte, uneori de doar cateva rand...

Volumul reprezinta o selectie din cele mai cunoscute poeme cartaresciene, incluse in volumele de versuri editate intre anii 1980–2003. Mircea Cartarescu este cel mai mediatizat scriitor roman contemporan, cunoscut in lume mai ales ca poet si prozator. Poezia lui a facut epoca in literatura romana, autorul fiind liderul incontestabil al generatiei ´80 si un nume de referinta pentru intreaga istorie a literelor romanesti.Mentionand abundenta de imagini si capacitatea nesecata de a crea...

Nu striga niciodata ajutor este al optulea volum de versuri al lui Mircea Cartarescu si se poate spune ca e diferit de toata poezia lui precedenta. Scris la treizeci de ani dupa penultimul volum, timp in care autorul n-a mai scris niciun vers, el reprezinta o intoarcere la simplitatea si generalitatea poeziei genuine, imediate si emotionale, dezbracate de sofisticarea intelectuala si culturala din vechea sa poezie. Cititorul care va parcurge cele o suta de poeme scurte, uneori de doar cateva ra...

„Cand sunt intrebat care sunt cartile mele pe care le consider cele mai importante, raspund aproape automat Nostalgia, Levantul si Orbitor. De fiecare data simt insa, obscur, ca fac o nedreptate. Ca las deoparte, uitata intr-o zona umbrita a mintii, o a patra carte majora a mea, pe care de un sfert de secol ma straduiesc s-o uit, ca pe-o iubire veche si nevindecata inca. E corpusul poemelor mele lirice, scrise in tinerete, intr-un efort continuu, halucinant si epuizant, care-a durat doispr...

„Le-am gasit, uitate, abandonate si prafuite, intr-un plic vechi dintr-o cutie de carton, bietele mele ultime-ultimissime poeme, care-au zacut acolo aproape douazeci de ani, fara sa mai spere intr-o deshumare pioasa. Le-am recitit cu inima stransa, atat cat mai puteau fi ele citite pe foile galbene si friabile, patate de cafea, strapunse de furia micilor litere de metal ale masinii mele de scris. Si deodata mi-am dat seama ca in graffitiurile astea e mai mult adevar (chiar daca mult mai pu...