“Sensul cautat, aici si in alte poeme ale lui Vasile Burlui, este substantialitatea prima, primordialitatea esentiala (apa, focul, pamantul, vechimea dinaintea vechimii?) identificata in cele din urma, firesc, in cuvant. Dar, fapt constant in versurile acestui volum, adevarul apare rareori in ipostaze axiomatice. Mai intelept este, pare a sugera poetul, sa se infatiseze in vesminte dubitative. Astfel sunt, de fapt, si „interogatiile” lansate de poezia lui Vasile Burlui: adevaru...