Carti in categoria Memorialistica

Laurentiu Duican a primit, in felul lui, laurii tineretii fara batranete. Mai intai ai tineretii, cand studentul de la Facultatea de Automatica Bucuresti pornise de la speranta la implinire. Pentru el, timpul s-a oprit la nici douazeci de ani, iar lumea, fara sa stie, era mai saraca in ceea ce, rational si visator deodata, ar fi putut-o spori. - Prof.univ.dr. Elena Solunca, Academica, 11, nr.6, aprilie 1992, Bucuresti Nota asupra Editiei:Acest volum a fost gandit ca eveniment comemorativ dupa ...

Cartea exasperarii mele. Cincisprezece ani la Cotidianul Reactiile si raspunsurile autoritatilor romanesti la evenimentele tragice din ultima vreme spun totul despre ele. Au dus populatia la o exasperanta neincredere. Nu mai poate conta pe ele. Ministrul de Interne s-a aparat cu o polologhie "superioara" despre Lege si Politie. Premierul Romaniei o tine intr-un spectacol cu recitari de promisiuni facute peste alte promisiuni. Reaparitia presedintelui dupa inxeplicabile absente condamnabile es...

Cu un titlu jucaus si inspirat, volumul Mici povestiri victoriene de Adina-Marina Tabacu mi-a amintit de sigla de pe dictionarul Larousse, cu femeia care sufla intr-o papadie. Corola comuna este aici copilaria autoarei, din orasul Victoria, de la poalele Fagarasilor, in ultimii ani comunisti, iar fulgii amintirilor sunt risipiti in toate directiile. Exista multa prospetime in aceste microtexte "victoriene". Nimic crispat, nimic premeditat sau impins spre vreo concluzie, ci doar vibratii ale aeru...

Viata e o permanenta lupta cu noi, o actiune continua care pare sa duca la nesfarsit, dar nu e asa. In fiecare zi suntem sclavii propriei noastre fiinte, in fiecare zi primim sanse sa demonstram de ce suntem in stare, sanse sa fim noi. De ce ne dorim mereu sa trecem prin experiente neplacute pentru a invata din greseli? De ce fericirea noastra depinde de alte persoane? De ce nu pretuim prezentul plecand la drum cu lectiile invatate? De ce asteptam ziua de maine pentru a spune ce simtim? De ce ne...

Ramona Dogaru ne ofera, dupa Nu mai caut succesul, volum cu un titlu, in ciuda aparentelor, mai degraba incurajator si care a fost bine primit de cititorii off si on-line, o noua carte de povestiri. Titlul are, si de aceasta data, talcul lui. Cea mai fericita zi nu este atat un raspuns din partea autoarei cat, precum veti vedea, o provocare pentru cititor. Povestirile Ramonei Dogaru descriu, intr-un ritm alert, potrivit acestui gen de literatura, personaje de diferite varste, de diferite tipolog...

Ce mult v-am iubit! Mult si pe multi. Oameni de teatru si de film, profesori, poeti, preoti, scriitori, artisti plastici, oameni simpli sau regi, carti si incaperi in care s-a asezat o lume de amintiri ce-si asteapta cuminte randul la uitare. Undeva, in epistolele sale cu apasat continut moral Seneca, un stoic pur sange, spunea ca toti oamenii pe care i-am iubit ne-au fost dati cu imprumut. Si mi-am amintit de "tara luata cu imprumut" din ultimul discurs al Regelui Mihai! A trebuit, trebuie si v...

O noua zi de Duminica. In toxicitatea scriiturii recurente la pandemie, doi oameni se si ne rasfata scriind literatura. Epistolara. Se scriu, cum s-ar spune, unul pe altul, in scriituri paralele. Egale. Caci numai egalii pot scrie asa. Parintele Cristian si Cosmin - doi prieteni - ne fac prieteni, iarasi, cu literatura cuvintelor care refuza sa se piarda in vorbarie. Adunati pe fire de partitura sincronica, amandoi ne propun citirea in cartile adevarate. Un soi de magi care ne descopera Steaua a...

Spectacolul continua. De aceasta data, registrul gravitatii se intrepatrunde, firesc, fara fortari stilistice, cu cel al unei fine atitudini ironice ce trimite mai degraba catre ludic, desi, tonul ramane, in general, aspru-revoltat, nelinistitor, provocator, de atentionare, dovedind si de aceasta data ca ne aflam in fata unui bun cunoscator al limitelor conditiei umane si ca, in acest univers rascolitor, indiferenta este cea care ucide, argumentele avand taria morala a celui care se pozitioneaza...

Fiecare clipa cu fiecare experienta pe care am trait-o, m-a facut sa inteleg si sa simt cu fiecare celula a corpului si cu intreaga fiinta ca TOTUL ESTE POSIBIL si ca fiecare moment al vietii noastre este ca o piesa de puzzle care se potriveste absolut perfect in tabloul final al vietii noastre. Acum stiu ca orice se intampla in viata mea este spre binele meu cel mai inalt, iar atunci cand experienta traita este dureroasa, fizic sau emotional, incep sa intreb Universul: Ce este aici si inca nu v...

Actorul Mircea Andreescu rememoreaza, in Culisele domniei sale, parcursul a jumatate de secol de cariera artistica, punctand sau dezvoltand, dintr-o perspectiva personala inedita, episoade din istoria teatrului din Brasov si din istoria teatrului romanesc. Cititorul descopera sau recunoaste panorama unei lumi aflate sub vicisitudinile vremurilor si care, nu de putine ori, se zbate si se scutura, pentru a putea accede la fapte de cultura adevarata, nepervertita de contextul politic sau de meschin...

Fragment din cartea "Carte cu scriitori" de Laurentiu-Ciprian Tudor:"Laurentiu-Ciprian Tudor – Cum si cand a devenit Eleonora, Nora Iuga si de ce s-a numit asa?Nora Iuga – Eleonora n-a fost niciodata Eleonora decat in imaginatia mamei, care il iubea pe Beethoven si ii cunostea pe de rost biografia. Asa a aflat, inainte de a veni eu pe lume, ca iubirea marelui compozitor era o doamna din inalta societate, pe care o chema Eleonora. Actuala Nora Iuga s-a numit, dupa fantezia si gustul c...

Cine crede ca exista Un Adevar despre Revolutia din 1989 e vizitat de cea mai frumoasa asezare in Sfanta Naivitate, iar cine crede ca exista Adevaruri despre acel moment astral al Romaniei, e inca mai optimist. Suntem sortiti - poate blestemati - sa ducem sau sa readucem scantei, aschii din adevarurile de atunci, inca ascunse in cotloane. Asa cum e si aceasta carte povestita de unul dintre cei mai implicati participanti la Revolutie. Dumitru Nicodim-Romar isi face o datorie de constiinta in a pu...