Carti in categoria Memorialistica

Cine deschide «Istoria lui Mihai Viteazul», opera neterminata a lui N. Balcescu, o marmura antica mutilata, e izbit de la inceput, desi povestirea curge senina, voit senina, de rotunjimea sonora a frazelor, de afirmatia lor sigura, aproape poruncitoare. Este ceva retoric, ceva elocvent in acest stil, a carui armonie insa imblanzeste strigatul si mladie asprimea apostrofei. Nicaieri nu gasim ritmul larg al visatorului, nicaieri precizia ideii nu da loc nuantelor. Acesta este tonul om...

“A scrie o autobiografie – si m-am gandit deseori la aceasta – mi-a parut, pana la urma, un lucru jenant si impiu. Cu ce drept amesteci oameni pe care i-ai prins printr-o singura latura, intr-un anume moment si a caror amintire, in legatura cu atatea altele, a putut fi deformata de timp? Oameni care n-au avut o iata publica si care nu sunt deci datori ca in fiecare clipa sa stea cu infatisarea, cu gandul, cu fapta lor inaintea acelei opinii publice care stie asa de putin totdea...

“A scrie o autobiografie – si m-am gandit deseori la aceasta – mi-a parut, pana la urma, un lucru jenant si impiu. Cu ce drept amesteci oameni pe care i-ai prins printr-o singura latura, intr-un anume moment si a caror amintire, in legatura cu atatea altele, a putut fi deformata de timp? Oameni care n-au avut o iata publica si care nu sunt deci datori ca in fiecare clipa sa stea cu infatisarea, cu gandul, cu fapta lor inaintea acelei opinii publice care stie asa de putin totdea...

“A scrie o autobiografie – si m-am gandit deseori la aceasta – mi-a parut, pana la urma, un lucru jenant si impiu. Cu ce drept amesteci oameni pe care i-ai prins printr-o singura latura, intr-un anume moment si a caror amintire, in legatura cu atatea altele, a putut fi deformata de timp? Oameni care n-au avut o iata publica si care nu sunt deci datori ca in fiecare clipa sa stea cu infatisarea, cu gandul, cu fapta lor inaintea acelei opinii publice care stie asa de putin totdea...

Un proverb latin spunea: „Verba volant, scripta manent” (vorba zboara, scrisul ramane) si cumva a devenit motto-ul meu. Ador sa scriu. Evenimentele se mai pot pierde in amintiri, insa scrisul va ramane mereu. Acest jurnal cuprinde file de poveste din viata mea de femeie insarcinata si viitoare mamica. Este o culegere de emotii, sentimente, trairi, temeri, frici – toate noi, nemaiintalnite pana atunci si multa iubire. Sarcina a venit cu multe probleme si imi era teama ca nu cum...

Cronici, cronici peste cronici, de unde atata efervescenta, verva si prospetime? Publicistul prin excelenta Mircea Radu Iacoban scrie cu dezinvoltura despre subiecte si idei, oameni si intamplari, o lume pestrita, mai mult debusolata, amenintatoare, dezechilibrata de vreme si de vremuri. In biblioteca de suflet insa vom regasi oricand cartile scriitorului, ale celui pentru care arta portretului nu mai are taine. In acelasi timp, „daca portretele intereseaza mai ales prin dimensiunea lor ps...

Recunosc, desi stiam ca o sa reusim, ca este numai o perioada de incercare pentru ea, ingrijorarea nu putea sa nu existe in mine. Credinta si determinarea ei de a castiga acest razboi au fost de neclintit. Si daca tinem cont ca familia ei nu a stiut nimic din dorinta de a le proteja pe fetele ei si pe mama care are o varsta, putem spune ca numai un samurai este in stare de asa ceva. A mai fost o regula pe care noi am impus-o, nu au stiut de boala decat persoanele foarte apropiate, cu gandire poz...

Mituri urbane controversate, insotite de consemnari din presa si din alte surse legate de povestea unuia dintre cei mai iubiti actori din Romania, cunoscut nu doar pentru rolul lui Ismail din Toate panzele sus! „Ismail estem: intai mancam si pe urma luptam. (...) Ismail mancam, cu polonicul dadeam!“ Inaintea de a juca rolul bucatarului turc Ismail, care vorbea atat de savuros stricat romaneste in serialul Toate panzele sus!, realizat de Mircea Muresan dupa populara carte de...