Ultimul volum al Jurnalului Monicai Lovinescu, al saselea, este, pesemne, cel mai reflexiv, cel mai nostalgic dintre toate. Predomina amintirile despre vechi prieteni disparuti, comentariile despre cartile scrise candva de cei inca in viata, evocarea parintilor (mai ales ca aparuse cartea Doinei Jela Aceasta dragoste care ne leaga, mult discutata in jurnal), gandurile despre varsta care te copleseste, insemnarile despre boala si moarte. Cu toate astea, autoarea este la fel de atenta ca intotdeau...