„Liliana si-a crescut copiii singura, mama si tata la un loc; a varuit, a crapat lemne, a tencuit, a gatit mii de oale de mancare, a facut teme, a visat cu Vivaldi, a incercat sa traiasca normal. Greu. Asa ca a ascultat de o prietena, a urcat in primul microbuz catre Roma si a ramas acolo. N-a durat mult si a ajuns la marginea prapastiei. Atunci a inceput sa scrie si a descoperit ca astfel se curata, se elibereaza, are puterea de a da mai departe povestile ei sau ale altora. Cand a plecat ...