„Zambesc pentru ca inca mai joc, pentru ca inca mai simt aceleasi emotii ca acum patruzeci si patru de ani la auzul gongului care anunta intrarea in scena, pentru ca mai sper ca voi citi in ochii doamnelor, atunci cand ne vom intalni pe strada, acelasi zambet dintotdeauna. Chiar daca atunci eu imi voi plimba fericit primul nepot, o fetita al carei arbore genealogic cuprinde atatea natii, incat al meu pare o gluma... O fetita care va fi cetatean englez, din tata roman, fiul meu, si mama jum...