„O mama ii scrie aproape zilnic fiicei sale, pe care nu stie daca o va mai intalni vreodata. Suntem in Romania, in deceniul cel mai cumplit al comunismului, in anii ’50 ai secolului trecut. Asistam la stricarea din temelii a vechii lumi, la teroare, mizerie, umilire. Scrisorile ii sunt adresate Monicai Lovinescu, la Paris.Ce sunt, in fond, aceste pagini? Raspunsul il da chiar expeditoarea, Ecaterina Balacioiu-Lovinescu. Sunt formele variate <pe care le poate imbraca suferinta> ...
