Marina Tvetaieva

Marina Ivanovna Tvetaieva (in rusa Марина Ивановна Цветаева, n. 8 octombrie (26 septembrie, stil vechi) 1892 la Moscova, d. 31 august 1941 la Ielabuga, sinucidere) a fost o poeta rusa. Marina Tvetaieva s-a nascut in familia unui profesor universitar. Din copilarie scrie versuri, atat in limba rusa, cat si in poloneza. Invata la Moscova, apoi in pensioane din Europa, respectiv Elvetia si Germania. Primele versuri pe care le publica atrag atentia criticilor vremii, fiind considerata o poeta deosebita. Intra in cercul poetilor celebri, precum Serghei Esenin si Boris Pasternak. In 1912, se casatoreste cu Serghei Efron, ofiter in garda alba si, se pare, agent dublu. In 1922 emigreaza la Berlin, apoi se muta in Praga. In 1925, se stabileste in Franta. In 1939, se intoarce in URSS. La scurt timp, ii sunt arestati sotul si fiica, sotul fiind impuscat, iar Ariadna inchisa in Gulag, unde a stat 16 ani. Tvetaieva aproape ca nu mai scrie poezie, ci se dedica traducerilor. La inceputul razboiului, este evacuata la Ielabuga. Nu are un loc de munca, nu are o casa. La 31 august 1941 se sinucide. „Aruncate prin praful de magazine, oriunde Versurilor mele, precum vinurilor scumpe, Le va veni timpul, numaidecat” Maria Tvetaieva Poezie • Album de seara (1910) • Verste (1921) • Tabara lebedelor • Profesia, Psyche(1923) • Dupa Rusia (1928) • Vanatorul de sobolani (1925) • Poemul sfarsitului” (1926) Proza, eseuri, memorii aparute la noi: • Marina Tvetaeva, Proza • Povestire despre Sonecika Una dintre cele mai mari poete ale Rusiei, Marina Tvetaieva „In 1919 Marina Tvetaieva avea 26 de ani. Traia in locuinta sa din Borisoglebski’ Pereulok (ulicioara, stradela), cu cele doua fiice: Ariadna de sase ani si Irina, nascuta in aprilie 1917. Sora ei, Anastasia, era blocata in Feodosia, in conditiile razboiului civil fara putinta de a se intoarce la Moscova. Sotul ei, Serghei Efron, student al Universitatii din Moscova, lupta in Sud, in randurile Armatei de Voluntari, impotriva bolsevicilor. Marina descoperise lumea teatrala in iarna anului 1917-1918, prin elevul actor si poetul Pavel Antokolski. In cumplita iarna moscovita a anului 1918-1919, locuinta ei o vizitau numerosi actori, artisti plastici, poeti. Actorii apropiati ei isi desfasoara activitatea in al Doilea si al Treilea Studio al Teatrulului de Arta, considerate „scoli laboratoare”. Pe Sofia Evghenievna Holliday, actrita celui de al Doilea Studio, o cunoscuse in ajunul anului 1919. In primavara acestui an au fost nedespartite. Prietenia lor a durat insa doar ceva mai mult de doua luni, dupa care, Sónecika plecand cu teatrul in provincie, s-au despartit pentru totdeauna. In 1937 Tvetaieva afla, dintr o scrisoare, ca Sofia Holliday a murit in 1934. Impreuna cu fiul ei Mur, pleaca in Sudul Frantei. Stau in mica localitate din Gironda, Lacanau, renumita statiunea balneara Lacanau Océan. Incepe sa si scrie recviemul de proza poetica, Povest’ o Sonecike. Intre trairea si rememorarea prieteniei trecusera 18 ani. Intreaga vara a anului 1937 se afla, pentru Tvetaieva, sub semnul primaverii din 1919. Povestirea ei o considera „cantecul lebedei”. Revista efemera a imigratiei, Russkie zapiski (Insemnari rusesti), publica, in nr. 3 din 1938, numai prima parte a povestirii, Pavlik si Iura. N. Miliukov, editorul urmasului aceleiasi reviste, Sovremennie zapiski (Insemnari contemporane), refuza partea a doua, Volodia. La intoarcerea Marinei Tvetaieva in Rusia, manuscrisul e pastrat in Arhiva din Basel. Prima oara, Povest’ o Sonecike e publicata in 1976 de YMCA Press, la Paris. In unele editii ii sunt adaugate povestirii si 10 Poeme catre Sónecika Holliday, scrise in 1919, ciclu refacut si completat cu alte 2 poeme in 1937. Traducerea de fata a fost efectuata dupa culegerea Povest’ o Sonecike, Sankt Petersburg, Editura „Azbuka klassika”, 2003. A fost consultata si editia Histoire de Sonetchka, Traduit du russe par Véronique Lossky, Clémence Hiver Éditeur, 1991.” (Janina Ianosi)