Andrei Tarkovski
Andrei Arsenievici Tarkovski s-a nascut pe 4 aprilie 1932 la Zavrajie, in regiunea Ivanovo, Rusia. Fiu al poetului Arseni Tarkovski, a studiat muzica, pictura, sculptura, limba araba, iar in 1956 a fost admis la VGIK (Institutul Central de Cinematografie al URSS) de la Moscova. Primul sau lungmetraj, Copilaria lui Ivan, din 1962, l-a impus in atentia publicului si a criticii, castigand Leul de Aur la Festivalul de Film de la Venetia. Dupa multe sicane cu cenzura, Andrei Rubliov (1966) a ajuns la Festivalul International de Film de la Cannes in ultima zi, autoritatile sovietice dorind ca prin aceasta intarziere sa se evite posibilitatea unei nominalizari. Filmul a fost interzis in URSS pana in 1971. Solaris (1972) a fost aclamat in tarile comuniste si considerat replica sovietica a filmului american 2001: Odiseea Spatiala, regizat de Stanley Kubrick, cu toate ca Tarkovski sustinea ca nu vazuse filmul. Din cauza urmatorului film, Oglinda (1975), care prezinta episoade cu nuante autobiografice, regizorul a intrat din nou in vizorul autoritatilor sovietice. Au urmat Calauza (1979) si Nostalgia (1983), cel din urma filmat in Italia, sub ochiul vigilent al cenzurii. In anul urmator, artistul a plecat in Suedia pentru a lucra la ultimul sau film, Sacrificiul (1986), recompensat cu patru premii la Cannes, insa Andrei Tarkovski, devenit deja unul dintre cei mai importanti creatori de film din secolul al XX-lea, nu a putut fi prezent la ceremonie din motive medicale. S-a stins din viata la 54 de ani, departe de tara natala, la cateva luni de la terminarea filmului Sacrificiul.
