Italo Svevo

ITALO SVEVO (1861–1928), pseudonim adoptat definitiv in anul 1892 de Ettore Schmitz, se naste in orasul Trieste intr-o familie numeroasa, cu origini germane, evreiesti si italiene. Instruit pentru o cariera comerciala, isi urmareste cu asiduitate visul de a scrie, publicand chiar in regie proprie. Doua intalniri sunt definitorii pentru destinul lui Svevo, personal si literar: cea cu verisoara sa Livia Veneziani, cu care se va casatori in pofida reticentei viitorilor socri, si cea cu James Joyce, din 1906, de la care ia lectii de limba engleza la Trieste. Joyce va deveni un mare admirator al operei sveviene, lui datorandu-i-se in primul rand audienta europeana a romanului Constiinta lui Zeno. Relatia de prietenie dintre cei doi scriitori a durat pana la moartea lui Svevo in 1928, in urma unui acccident. Svevo a fost principalul inspirator al personajului Leopold Bloom din Ulise, iar Anna Livia Plurabella nu a fost nici ea straina de Livia Veneziani. Conferinta lui Svevo despre James Joyce din martie 1927 constituie o cale de acces originala in labirintul universului joycean. Astazi, Italo Svevo este considerat unul dintre cei mai importanti prozatori italieni, precursor al lui Joyce si al lui Proust prin tehnicile narative experimentate de el si impuse de modernism. Daca opera sa romanesca e cunoscuta cititorului roman – O viata (1892), Senilitate (1898) si marele roman comic Constiinta lui Zeno (1923) –, proza sa scurta a beneficiat pana acum de destul de putina atentie, lectura ei fiind insa indispensabila justei aprecieri a scriitorului italian. Viitorul amintirilor (Humanitas Fiction, 2020) reuneste nouasprezece povestiri, dintre care cincisprezece sunt la prima aparitie in limba romana.