Djalal-Ud-Din Rumi
Maiestria lui Djalal ud Din Rumi a fost puternic resimtita de oameni avand diferite credinte. El a fost recunoscut in Occident, asa cum a fost timp de opt secole in Orientul Mijlociu si in Asia, ca unul dintre cei mai mari literati si figuri spirituale ale tuturor timpurilor.
Diferitele calitati ale lui Rumi au fost puse in evidenta odata cu traducerile care au aparut in veacul al XIX-lea. El a fost prezentat deopotriva ca un senzual si ca un cerebral, un sobru si un extatic, profund serios si extrem de amuzant, impenetrabil si accesibil. Faptul ca el poate spune atat de multe lucruri unor oameni atat de diferiti este semnul profundei sale universalitati.
Viata lui Rumi
Djalal ud Din Rumi s a nascut in ziua a sasea a lunii Rabi' I (1 octombrie 1207), in Balkh din Khorassan, oras renumit pentru frumusetea sa. Tatal sau, Baha ud Din Walad, un teolog recunoscut, era foarte popular ca maestru sufi si avea numerosi discipoli. Daca e sa dam crezare celor spuse de Djami in Nafhat ul uns, starile extatice ale lui Djalal ud Din au inceput de la o varsta frageda. Pe cand avea cinci ani, el a avut parte de experienta lumii nevazute: viziuni cu ingeri si oameni sfinti.
In 1218, familia paraseste Balkh din cauza pericolului invaziei mongolilor si, dupa o calatorie indelungata pe la locurile sfinte ale islamului (Mecca, Bagdad), se stabileste la Konya, in Turcia. Tatal sau a primit un post de predicator la universitatea din Konya; la moartea sa, in 1231, Djalal ud Din, pe atunci in varsta de douazeci si patru de ani, il inlocuieste.
Educatia pe care o primeste in primii ani o datoreaza in intregime tatalui sau, iar mai tarziu, prietenului apropiat al familiei, Sayyid Buha ud Din din Balkh. Acesta din urma a venit la Konya cand Mawlana avea treizeci si patru de ani, si timp de noua ani l-a initiat in „stiinta profetilor si a lumii", care includea retrageri stricte de patruzeci de zile, cu respectarea preceptelor coranice si continuand cu diferite discipline de meditatie si infranare. In aceasta perioada, Djalal ud Din a petrecut mai bine de patru ani la Alepp si Damasc studiind cu unii dintre cei mai mari maestri spirituali ai vremii. Se spune ca in aceasta perioada l-a cunoscut, la Nishapur, pe Farid ud Din A'ttar, care in vremea aceea era foarte batran.
In anii care au urmat, Rumi a sporit in cunoastere. Sayyid Buha ud Din, considerand ca misiunea lui a fost indeplinita, a vrut sa se retraga pentru a-si petrece restul vietii in singuratate. De aceea i-a spus lui Mawlana: „De acum, fiule, esti pregatit. Tu n-ai egal in niciuna din ramurile stiintei. Ai deveni un leu al cunoasterii. De acum, eu ma voi retrage. Un mare prieten va veni la tine si veti fi unul pentru celalalt ca doua oglinzi. El te va conduce la partile cele mai tainice ale lumii spirituale si veti fi cei mai buni prieteni din lume". Astfel, Sayyid a anuntat sosirea lui Shams din Tabriz, evenimentul central al vietii lui Rumi.
Mawlana implinise treizeci si sapte de ani cand l-a intalnit pe vagabondul Shams. Shams ud Din Tabrizi, un spirit nelinistit si un inovator, a sosit la Konya catre 1244, dupa lungi calatorii in care isi facuse numerosi dusmani. Despre prietenia celor doi barbati s-a scris imens. Inaintea acestei intalniri, Rumi era un eminent profesor de religie si un mistic recunoscut; dupa intalnire, el a devenit un poet inspirat si un mare iubitor de oameni. „Shams era un mesager al Sursei, unul care aduce lumina celui care poate sa o primeasca, unuia care este ori prea plin, ori prea gol. Mawlana era unul dintre cei plini. Dupa ce a primit-o, el a putut sa transmita acest mesaj spre folosul intregii umanitati. Shams ardea si Rumi a luat foc."
Tovarasia celor doi a fost de scurta durata. Dupa numai un an, Shams dispare pentru totdeauna; se crede ca ar fi fost ucis de oamenii care erau invidiosi pe influenta lui asupra lui Djalal ud Din. Adevarata cauza a asasinarii lui Shams trebuie sa fi fost insa necredinta lui deschisa in Islam, pe care Rumi incearca sa o deghizeze si sa o faca tolerabila in declaratiile si scrierile sale. In plus, el a monopolizat in asa masura compania lui Rumi, incat discipolii au hotarat sa-l ucida. Djalal ud Din a fost atat de marcat de despartirea de prietenul iubit, incat s-a retras din lume, a devenit dervis si a fondat Mawlawi, ordinul dervisilor rotitori, devenit cunoscut in intreg imperiul turcesc.
Rumi era un om al cunoasterii si sfinteniei inainte de a-l intalni pe Shams, dar numai dupa aceea alchimia acestei relatii a fost capabila sa implineasca predictia lui Sayyid: „cufunda sufletele oamenilor in nesfirsita plinatate... si adu la viata sufletele acestei false lumi cu intelegere si iubire".
Mai bine de zece ani dupa disparitia lui Shams, Mawlana a compus ode si gazeluri, si toate acestea au fost adunate intr-o culegere de poeme intitulata Diwan e Kabir. Intre timp, el a legat o stransa prietenie spirituala cu Husam ud Din Celebi. Intr-una din zile, pe cand cei doi rataceau in imprejurimile Konyei, Husam ud Din i-a spus: „Daca ai scrie o carte precum Ilahiname a lui Sanai sau Mantik'ut Tayr'i a lui Farid ud Din 'Attar, aceasta va deveni sursa de inspiratie pentru cantareti; ei isi vor umple inimile din cartea ta si vor compune o muzica pe masura".
Mawlana a zambit si a scos de sub turban o bucata de hartie pe care scrisese primele randuri din Mathnawi, spunand: „Celebi, daca tu consimti sa scrii pentru mine, eu voi recita". Si astfel, pe cand implinea cincizeci de ani, Rumi s a apucat sa compuna Mathnawi. Oriunde se intampla sa fie, la scoala, la baile publice din Konya sau in livezile din Meram, el recita fara ragaz. "Nu puteam sa tin pasul cu el - spune Celebi - caci uneori recita zi si noapte timp de cateva zile. Alteori, nu compunea cu lunile, ba odata nu a compus nimic timp de doi ani. La terminarea fiecarui volum ii citeam totul din nou, ca el sa poata corecta ceea ce scrisesem."
Redactarea acestei opere a durat pana la moartea lui Rumi, survenita in asfintitul celei de a cincea zile a lunii Jomadi II, 672 (18 decembrie 1273), la varsta de saizeci si opt de ani. La moartea sa, toti locuitorii din Konya, fara deosebire de credinta, s-au rugat si au tinut doliu. A fost inmormantat langa familia sa si un mausoleu de culoare verde a fost inaltat in cinstea sa de notabilitatile orasului.
Opera
Eforturile intreprinse in ultima perioada pentru cercetarea si publicarea operei lui Rumi au reusit in parte sa autentifice, din numarul imens de lucrari ce i se pun in seama, urmatoarele scrieri:
- Diwan e Shams e Tabrizi; reuneste o mare parte din opera sa lirica (gazeluri) inchinata prietenului si maestrului sau spiritual. A fost redactata timp de treizeci de ani, de la sosirea lui Shams la Konya si pana la moartea lui Rumi. Contine aproape 40.000 de versuri. O editie completa a fost publicata la Teheran; traduceri partiale au aparut in mai multe limbi europene.
- Rubayat, o opera poetica alcatuita din catrene compuse in perioada tineretii, a fost publicata pentru prima oara in 1894 de Veled Chelebi, un descendent al lui Rumi, dupa care au urmat traduceri in turca si in cateva limbi europene.
- Mathnawi, un vast poem de 25.000 de versuri, impartit in sase carti sau daftar. Numele ii vine de la forma prozodica folosita, adica distihuri care rimeaza intre ele. Pe buna dreptate poate fi considerata una din marile capodopere spirituale al umanitatii. Ea trateaza o extraordinara varietate de subiecte si cuprinde istorisiri, fabule, parabole, legende si texte coranice, toate imbibate de spiritul invataturilor sufite. Este o carte ce prezinta viata in intregul ei, de la dimensiunea ei mundana si cosmica pana la nivelurile trezirii metafizice. A fost inceputa pe la 1260 si a continuat pana la moartea lui Rumi. In ciuda dimensiunilor ei impresionante, lucrarea a fost tradusa in Occident incepand cu secolul al XIX lea.
- Fihi ma fihi, principala opera in proza a lui Rumi, este o culegere de povestiri, anecdote, intrebari si raspunsuri pe marginea textelor coranice sau a intamplarilor de fiecare zi. A fost publicata in 1950 de Foruzanfar la Universitatea din Teheran.
La titlurile de mai sus trebuie adaugate cateva predici si zeci de scrisori adresate unor persoane cu diferite prilejuri; fara sa aiba o prea mare importanta literara, scrisorile sunt valoroase prin informatiile pe care le furnizeaza despre viata particulara a lui Rumi.
