Jason Reynolds
„Iata ce am de gand sa fac: sa nu scriu carti plictisitoare”, anunta Jason Reynolds pe pagina personala, de unde am preluat si fotografia.
„Sunt scriitor. Iar cand spun asta, o fac in acelasi mod in care un jucator profesionist de baschet se considera un atlet. Exersez in fiecare zi si ma straduiesc sa fiu tot mai bun la treaba asta cu scrisul, pe masura ce - sper eu - aduc in lume niste povesti grozave. Pentru mine, povestile sunt precum aruncarile la cosul de baschet. Cu diferenta ca eu inscriu cuvinte. In fata ta! Ha!”
Jason Reynolds s-a nascut pe 6 decembrie 1983 in Washington, DC si a crescut in Oxon Hill, Maryland. Sub influenta muzicii rap, a inceput sa scrie versuri de la varsta de noua ani, iar in urmatoarele doua decenii a continuat sa se ocupe de poezie. Marturiseste ca abia la 17 ani a citit prima oara un roman din scoarta-n scoarta. A publicat cateva colectii de versuri inainte sa-i apara primul roman, When I Was The Greatest (2014).
Dupa ce a absolvit Universitatea Maryland - unde si-a petrecut cam 65% din timp scriind si recitand poezie peste tot in campus -, s-a mutat in Brooklyn pentru ca cineva i-a zis ca acolo se ofereau vouchere cu vise-devenite-realitate. A descoperit curand ca nimeni nu oferea absolut nimic, dar spre norocul lui a avut o sumedenie de povesti care l-au ajutat sa continue. In prezent are peste 12 carti publicate si a intrat pe lista New York Times a celor mai bine vanduti autori de literatura pentru copii si adolescenti.
In 2017, Reynolds s-a reintors la poezie cu Long Way Down, un roman in versuri rasplatit cu Newbery Honor si Printz Honor. Pentru romanul Uita-te pe unde mergi, publicat in 2019, a primit Medalia Carnegie. In ianuarie 2020, Biblioteca Congresului SUA l-a desemnat Ambasador national al literaturii pentru tineret.
La finalul scurtei biografii, iata ce mesaj le transmite Jason Reynolds cititorilor, in special baietilor: „Stiu ca sunt o gramada de tineri care urasc sa citeasca. Stiu ca multi dintre ei sunt baieti. Dar stiu si ca mare parte din acesti baieti-care-urasc-cartile fug nu de carti, ci de plictiseala. Daca citesti asta acum si esti unul din acesti baieti, sa stii ca planul meu deja functioneaza (muahahahahahaha) si ca te inteleg. Chiar te inteleg. Pentru ca, desi sunt scriitor, si eu urasc sa citesc carti plictisitoare.”
