Carol Mozes

Dr. Mozes Carol specialist in patologia infectioasa, om in varsta de 84 de ani -coleg de facultate la cluj, cu presedintele f.c.e.r., acad. nicolae cajal, autor al unor carti fundamentale in domeniul tehnicii ingrijirii bolnavilor; i-a avut profesori pe papilian, grigore benetato, luliu hatieganu, loan goia, loan dragoi, a fost prieten cu dr. edmund lutvak, decanul facultatii de medicina din lerusalim si medic de frunte al spitalului hadasa.

Carol Mózes a vazut lumina zilei in 1917 la Oradea, orasul caruia avea sa i se dedice trup si suflet. A fost un medic diagnostician de exceptiei si un profesor cu simt pedagogic innascut.

In 1941 si-a luat licenta la Facultatea de Medicina din Cluj, incepandu-si activitatea la Spitalul evreiesc Brody Adél din Budapesta. Curand avea sa primeasca ordinul de mobilizare in detasamentul de munca. Intre anii 1942 - 1945 a servit ca medic in Detasamentul de munca 110/17 din Armata Maghiara. A fost alaturi de camarazii sai in Ucraina, Bielorusia, Polonia si Slovacia unde, in ciuda echipamentului medical rudimentar si conditiilor precare, a reusit sa salveze viata multora dintre ei. Pe tot parcursul celor trei ani in care s-a confruntat cu cele mai cumplite fete ale neomeniei, Doctorul Mózes a reusit sa ramana Om. Iata un fragment din marturia sa acordata Fundatiei Survivors of the Shoah, prezidata pe Steven Spielberg.:
„Cu honvezii se purtau ingrozitor de brutal, dar evreii din detasamentele de munca aveau de suferit si mai mult.” Nu aveau de indurat doar persecutiilor prevazute de legile anti-evreiesti ci „oricine putea sa-i bata, sa-i injure, sa-i umileasca…Chiar daca in viata civila fusesera medici sefi sau directori de uzina, aici nu erau decat evrei imputiti. Soldatii beneficiau periodic de permisii, dar evreii nu aveau acest drept. Honvezii erau inlocuiti din sase in sase luni, insa evreii au fost obligati sa ramana pana la sfarsitul razboiului.”

In 1945 dr. Carol Mózes a revenit la Oradea unde avea sa urce toate treptele ierarhiei medicale. In 1971 a fost numit sef de sectie la Spitalul de Boli Infectioase. Doctorul nu s-a retras din activitate medicala nici dupa pensionare, astfel incat a petrecut 60 de ani neintrerupti la patul bolnavilor sai, vindecand atat prin competenta cat si prin dragostea sa de oameni, fara a face vreo diferenta intre pacienti, fie ei oamenii cei mai sarmani sau activistii de partid cei mai temuti. De aceea, la Oradea medicul Carol Mózes se bucura de dragostea bolnavilor si respectul orasului.

In 1948, la initiativa sa, la Oradea au fost infiintate cursurile de pregatire a surorilor medicale. In anul 1968, in Scoala Tehnica Sanitara de Asistenti Sanitari, institutia pe care oradenii o pomeneau cu familiaritate drept Academia Mózes, functionau 15 specializari. Intre anii 1948 - 1968 Doctorul Mózes a fost directorul scolii, functie pe care o cumula pe langa activitatea de la spital. Dat fiind ca pregatirea cadrelor medii sanitare reprezenta o orientare noua in Romania, Doctorul Carol Mózes a elaborat primele manuale pe care apoi le-a perfectionat si s-au bucurat de numeroase editii succesive. „Tehnica ingrijirii bolnavului” este lucrarea sa de capatai; a cunoscut zece editii, dintre care trei postume, servind ca manual pentru generatii de cadre medicale.

In anul 2003, orasul sau natal i-a conferit titlul de Cetatean de Onoare. S-a stins din viata in anul 2005. In 2006, la scoala intemeiata de el a fost dezvelita o placa memoriala. Autoritatile locale si-au exprimat intentia ca in viitor institutia sa primeasca numele intemeietorului sau: Dr. Carol Mózes. Ar fi un gest nobil, de recunostinta a Oradiei, pentru tot ce a primit de-a lungul deceniilor, gratie muncii pline de profesionalism si daruire a Doctorului Carol Mózes.