Nikolai Leskov
NIKOLAI SEMIONOVICI LESKOV (1831–1895) s-a nascut in satul Gorohovo din gubernia Oriol. Tatal sau era judecator de instructie, iar mama sa provenea dintr-o familie de nobili scapatati. Dupa terminarea Gimnaziului Gubernial Oriol, in urma pierderii tatalui si a unui incendiu care a distrus proprietatea familiei, in 1847 a intrat ca slujbas la Curtea Penala din Oriol. Trecand apoi la directia financiara din Kiev, a audiat in timpul sau liber cursuri la universitate, a studiat limba polona si a frecventat cercuri filozofico-religioase, interesat fiind in mod special de discutiile cu pelerini, sectanti, disidenti religiosi. In 1857 a intrat in serviciul lui M. Scott, sotul englez al unei matusi, iar activitatea la compania Scott & Wilkens i-a adus o larga experienta in multe domenii. Anul 1861 il gaseste la Sankt-Petersburg, unde colaboreaza la diferite ziare si reviste, precum Otecestvenniie zapiski, Russkaia reci si Severnaia pcela. Cariera literara si-a inceput-o in 1862, odata cu publicarea nuvelei Pogassee delo (O afacere stinsa), mai tarziu aparuta si sub titlul Zasuha (Seceta), semnata cu pseudonimul Strebnitki, pe care si l-a pastrat, pentru unele scrieri, pana in 1869. Au urmat, in 1863, nuvele ca Jitie odnoi babi (Viata unei femei) si Ovtebik (Boul moscat), iar in 1864 romanul Nekuda (N-ai incotro) si mai cunoscuta povestire Lady Macbeth mtenskogo uezda (Lady Macbeth din judetul Mtensk, dupa care Sostakovici a creat mai tarziu opera cu acelasi titlu). Printre scrierile sale mai importante se numara Voitelnita (Razboinica, 1866), Soboriane (Clericii, 1872), Pelerinul vrajit (Ocearovannii strannik, 1873; Humanitas Fiction, 2019), Certogon (Izgonitorul diavolului, 1878), Levsa (Stangaciul, 1881). Nikolai Leskov s-a bucurat de pretuirea unor confrati ca Tolstoi, Cehov sau Gorki. Desi mai putin cunoscut in afara Rusiei, este considerat unul dintre marii autori rusi ai secolului al XIX-lea.
