Lidia Hlib

Lidia Hlib (nume complet Elisabeta Lidia Hlib; n. 2 februarie 1944, Ungheni, Republica Moldova) este o prozatoare si poeta din Republica Moldova.

A facut studii in filologie la Universitatea de Stat din Moldova, absolvindu-le in 1965. Imediat dupa universitate, a fost profesoara de limba romana la Scoala nr. 1 din Carpineni, Hincesti timp de un an. A urmat o perioada in care a fost regizoare la redactia literara a televiziunii de stat (actualmente TeleRadio Moldova), apoi redactoare la teatrul televizat „Prichindel”. A fost secretar literar la Teatrul „Licurici”, cat si coordonator la Editura Uniunii Scriitorilor (1989–1992) si la Editura „Iulian”. A colaborat la revista „Steluta” (azi „Alunelul”). In 2014, activa la Editura „Silvius Libris”.

Debutul literar l-a avut in anul 1967, cand a publicat in revista „Moldova” miniatura pentru copii Micuta. A continuat sa scrie, publicand nuvele in culegerea Dintre sute de catarge (1984), cat si proza satirica si epigrame. A publicat volumele de povestiri: Stapana lunilor de vara (1982), Regina noptii (1985), Fetita din televizor (1988), Zana celor micuti (1990), Povestea licuriciului (1995), Legenda Marii Negre (1996), Floarea cu mii de petale (1998), Migo-Flamingo (2002), Ciocarlia si elfii (2005), Surpriza lui Mos Craciun (2012).

A compus piesele pentru copii Fetita cu daruri (1990) pentru teatrul „Luceafarul” si Aventurile lui Istetel si Tarcatel (1991). De asemenea, a tradus din rusa pentru copii, inclusiv Aventurile lui Buratino⁠(d) de Alexei Tolstoi. A semnat scenariul pentru filmul televizat Ceramica din Ungheni (1987).

Lidia Hlib are calitati de graficiana, obisnuind sa isi ilustreze singura unele scrieri. La aniversarea a 60 de ani de la nastere, a organizat doua expozitii de arta grafica la Muzeul de Literatura Romana „Mihail Kogalniceanu”: „Chemarea infinitului” si „Vibratii noi”. Este o activista in probleme ecologice; a publicat cartea Padurea, radacina sufletului si scrie regulat in reviste ecologiste.