Romain Gary
Scriitor (romancier, eseist, autor de memorii), aviator, diplomat, regizor, scenarist, ROMAIN GARY, pe numele adevarat Roman Kacew, s-a nascut pe 8 mai 1914 la Vilnius intr-o familie evreiasca si a crescut la Varsovia, unde mama sa l-a botezat catolic. In 1928 s-a stabilit in Franta. A studiat Dreptul la Aix-en-Provence si Paris. In timpul razboiului, cand si-a luat numele de Gary, a fost pilot in Fortele Aeriene Franceze Libere, primind ulterior multe medalii si distinctii, printre care titlul de Comandor al Legiunii de Onoare. L-a intalnit pe generalul de Gaulle in 1940 la Londra si a ramas toata viata un admirator al acestuia. Dupa razboi, cariera de diplomat avea sa-l poarte la Sofia, Berna, New York, Londra, Los Angeles. S-a casatorit in 1945 cu jurnalista britanica Lesley Blanch. Numit consul general la Los Angeles, a intalnit-o pe actrita Jean Seberg, cu care s-a casatorit in 1963, a avut un fiu si de care a divortat in 1970. Pe 2 decembrie 1980, la un an dupa ce aceasta s-a sinucis, Romain Gary s-a impuscat. Este singurul scriitor care a primit de doua ori Premiul Goncourt, mai intai ca Gary, apoi ca Émile Ajar (identitatea lui Ajar s-a aflat abia dupa moartea autorului). Opera vasta, eterogena semnata Gary se intinde pe mai mult de patru decenii. Dintre romanele sale mentionam: Educatie europeana (Éducation européenne, 1945; Humanitas Fiction, 2020), Marele vestiar (Le grand vestiaire, 1948; Humanitas Fiction, 2021), Les racines du ciel (1956, Premiul Goncourt), Promisiunea zorilor (La promesse de l’aube, 1960; Humanitas Fiction, 2018), Les oiseaux vont mourir au Pérou (1962), Lady L. (Lady L., 1963; Humanitas Fiction, 2021), La tête coupable (1968), Dincolo de limita aceasta biletul isi pierde valabilitatea (Au-delà de cette limite votre ticket n’est plus valable, 1975; Humanitas Fiction, 2019), Clar de femeie (Clair de femme, 1977; Humanitas Fiction, 2017), Zmeie de hartie (Les cerfs-volants, 1980; Humanitas Fiction, 2019) etc. Sub pseudonimul Émile Ajar au aparut Gros-Calin (1974), La vie devant soi (1975, Premiul Goncourt), Pseudo (1976), L’angoisse du roi Salomon (1979).
