Acum 400 de ani, in 1614, in timp ce MIGUEL DE CERVANTES lucra la partea a II-a a lui Don Quijote de la Mancha, a aparut, in imprejurari obscure, o continuare frauduloasa si rauvoitoare, semnata cu un pseudonim nici astazi descifrat, ALONSO FERNANDEZ DE AVELLANEDA. In primavara anului 1615 vede, in replica, lumina tiparului si adevarata parte a II-a a lui Don Quijote. Se deschide astfel un pasionant, unic poate, capitol de istorie literara. Cervantes, care avea sa moara un an mai tarziu (22 aprilie 1615), nu si-a putut apara creatia decat cu arma geniului sau. A fagocitat continuarea apocrifa, nu lipsita de calitati literare, si si-a subsumat-o pentru eternitate. Falsul Don Quijote poate fi citit cu delectare, dar numai in umbra modelului autentic. In plus, continuarea apocrifa reprezinta primul si cel mai bogat document privind receptarea veritabilului Don Quijote in secolul al XVII-lea spaniol.
