Franciscus Fasching (1686–1747) a fost un calugar iezuit, profesor la Colegiul Iezuit din Cluj. In anul 1702 a intrat in ordinul iezuit. A studiat la universitatile din Trnava (Universitas Tyrnaviensis) si Casovia (Universitas Cassoviensis). A devenit doctor in filozofie in 1712 si a fost profesor de filosofie si teologie la Cluj pana in anul 1725. Ulterior, Fasching a fost superiorul manastirilor iezuite din Satu Mare si Gy?r, respectiv duhovnicul seminarului teologic din Eger.
La Colegiul Iezuit din Cluj i-a fost profesor lui Inocentiu Micu-Klein. Fasching a fost adeptul romanitatii romanilor, idee pe care a dezvoltat-o in scrierile sale legate de istoria Transilvaniei.
Scrieri:
Allegoria Sacra in Daphnide Deum Hominem continuata metaphora exhibens. Tyrnaviae, 1712.
Mausolaeum honoris Sociis Jesu caeterisque animarum zelotibus nuperime per Hungariam 200. Tyrnaviae, 1713.
Dacia vetus ex probatis Scriptoribus deprompta, antiquitatis Cultoribus oblata. Claudiopoli [Cluj], 1725.
Soliloquia sacra ad curandam aeternae salutis incuriam accomodata..., Posonii [Pojon], 1729.
Dacia Siculica seu Descriptio pestis Transylvaniae, quam Siculi incolent. Claudiopoli, 1731.
Motiva quinquaginta ad praeeligendam Catholicam Religionem primae omnium mortalium utilitati, Catholicis, ut in fidem firmentur, Acatholicis, ut ab errore revocentur. Claudiopoli [Cluj], 1739.
Dacia nova ex probatis Scriptoribus deprompta. Claudiopoli [Cluj], 1743–44.
