Meister Eckhart
Meister Eckhart s-a nascut in 1260 in localitatea Hochheim, langa Gotha, in Thuringia. Documentele referitoare la viata lui sunt rare. Descendent din familia nobiliara Hochheim, Eckhart a intrat inca de la o varsta frageda in ordinul dominicanilor din Erfurt. Dupa cativa ani de studii de teologie, filozofie, logica si retorica, este trimis sa-si desavarseasca educatia la Colonia, la celebra scoala fondata de Albert cel Mare, apoi la Strasbourg si Paris. Intre 1294 si 1298 este numit prior provincial al ordinului dominican al Saxoniei si vicar-general in Thuringia. In perioada 1302-1304, Eckhart pleaca in Franta, unde obtine titlul academic de "magister sacrae theologiae" si devine titular al catedrei Universitatii din Paris.
In anii urmatori el ocupa diferite functii in cadrul ordinului dominican din Germania; astfel, in 1307 devine vicar-general al Bohemiei, fiind imputernicit sa se ocupe de reformarea ordinului dominican si de administrarea nenumaratelor manastiri aflate in subordinea sa; cu acest prilej, el infiinteaza trei noi manastiri. In anul 1311 este propus sa devina superior-general al intregii Germanii, insa Consiliul superior al ordinului nu confirma aceasta numire.
Reputatia lui Eckhart creste neincetat si din acest motiv este trimis pentru a doua oara la Paris (1311-1314) pentru a prelua catedra (dominicana) de teologie, onoare ce ii fusese acordata doar lui Toma d'Aquino. Este perioada redactarii unei parti insemnate din Questiones (Dezbateri) si din comentariile latine la Sfanta Scriptura. In perioada 1314-1324 il gasim la Strasbourg, unde tine numeroase predici in fata comunitatii laice si religioase (numai dominicanii aveau aici sapte manastiri).
Ultima parte a vietii lui Meister Eckhart este intunecata de implicarea sa intr-un proces de erezie. In 1326, in baza acuzatiei de erezie formulata de arhiepiscopul de Colonia impotriva lui, un numar de patruzeci si noua de teze extrase din Benedictus Deus ("Cartea consolarii divine"), din predicile germane si din lucrarile latine sunt supuse unei anchete ecleziastice. Spre a se apara, Eckhart se adreseaza direct papei din Avignon, isi sustine tezele argumentat, se arata dispus sa renunte la ele in cazul in care s-ar dovedi false si retracteaza anumite cuvinte. In cele din urma, prin bula In agro dominico din 27 martie 1329, Papa Ioan XXII condamna douazeci si opt dintre tezele sale, considerandu-le eretice. Meister Eckhart se stinge din viata la Avignon, in anul 1329, cu cateva luni inainte de aparitia bulei de condamnare.
Opera
Meister Eckhart a lasat o opera vasta, redactata atat in limba latina, cat si in germana. Daca prin scrierile germane, concepute pentru un public cat mai larg si de un nivel cultural divers, renumele sau de mare orator si mistic a crescut considerabil, redescoperirea in anul 1886 a operei sale latine ii prezinta o fateta oarecum academica, in care dezvoltarile si formularile sunt strict legate de filozofia scolastica. Incercarile facute in epoca moderna de a sistematiza sub aspect cronologic opera eckhartiana au reusit numai in parte. Lucrarile ale caror date de aparitie sunt considerate certe de catre specialisti sunt urmatoarele:
- 1298 - Reden der Unterscheidung, Collatio in Librum Sententiarum si Tratatus super Oratione dominicana.
- 1302-1304 - "Questiones": Utrum in Deo, Utrum Intelligere Angeli si Utrum laus Dei.
- 1311-1314 - "Questiones": Aliquem motum, Utrum in corpore Christi si Buch der gottlichen Trostung precum si predica Vomdem edelen Menschen.
- 1314-1315 - Opus tripartitum (la care a continuat sa lucreze pana in 1323). "Opus tripartitum", lucrare conceputa de un om ajuns la deplina maturitate a gandirii sale, urma sa fie alcatuita din trei parti: - Opus propositionum, ce trebuia sa cuprinda patrusprezece tratate, in care urmau sa fie explicate peste o mie de teze; dintre acestea nu s-a pastrat decat Esse est Deus. - Opus quaestionum, alcatuita dupa planul Summei sfantului Toma d' Aquino. - Opus expositionum, ce urma sa prezinte doctrina sa cu privire la Dumnezeu, la raporturile divinitatii cu sufletul, la har etc., doctrina bazata in special pe comentariile facute pe marginea unor texte extrase din Vechiul si Noul Testament. Proiectul a ramas insa neterminat. Fragmentele care s-au pastrat - comentarii la Geneza, Exodul, Evanghelia dupa Ioan, prologul general si prologul la Opus propositionum, precum si cateva Questiones redactate in perioada pariziana - reusesc totusi sa configureze coordonatele misticii sale si originalitatea sa in raport cu ganditorii din epoca.
Opera sa germana este alcatuita din numeroase predici si patru tratate: Reden der Unterweisung (Invataturi spirituale), Das Buch der gottlichen Trostung (Cartea consolarii divine), Vom edlen Menschen (Despre omul nobil) si Vom Abgeschiedenheit (Despre detasare).
De-a lungul timpului, s-au facut o serie de incercari de sistematizare a operei sale:
- Predicile si tratatele scrise in germana au fost publicate de Franz Pfeiffer in Deutsche Mystiker das XIV. Jahrhunderts, vol.II, Leipzig, 1857.
- Operele redactate in limba latina au fost publicate de Hans Denifle: Meister Eckhart lateinische Schriften und die Grundanschauung Lehre, vol.II, 1886.
- "Questiones" au fost editate de M. Grabmann, Opera latina M. Eckarti, Leipzig, 1935. O sistematizare si un control riguros al autenticitatii operelor eckhartiene au fost efectuate recent de un colectiv de eminenti specialisti (Konrad Weiss, Josef Koch si altii) care a lucrat sub patronajul Societatii germane de cercetari.
