Mihai Dutescu (nascut in 1979, la Alexandria) este arhitect, lector la Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu" din Bucuresti. In urma castigarii concursului de debut organizat de editura Cartea Romaneasca, publica in 2010 volumul de poezie si toata bucuria acelor ani tristi, recompensat cu mai multe premii si nominalizari, printre care si Premiul „Mihai Eminescu".
In 2014 revine cu franceza un avantaj (poezie, Pandora M) si Uranus Park (roman, Polirom), o fictiune realista despre jungla imobiliara a Bucurestiului de la inceputul anilor 2000, pentru care primeste premiul „Tanarul prozator al anului" in cadrul Galei Tinerilor Scriitori. Este prezent cu eseuri, proza si poezie in diferite antologii din tara si din strainatate.
„Poate ca asta insemna iubirea, in cazul lui: sa fii in permanenta un pic in afara acestei lumi, dar seara, cand deschizi usa casei, dupa o zi-lumina, sa revii deodata in lume, in acel univers previzibil, stabil – sa intri pe usa si sa te intampine ea, aceeasi dintotdeauna, cea care ti-a luminat primii ani de libertate reala, adolescenta ta superba, cetoasa dintr-un oras provincial si cetos – cu voi doi imbratisati langa un stavilar alb, sub salcii, privind barjele care aluneca lenes pe Dunare – undeva in superbii ani ’70, in aburii provinciali si cetosi ai Republicii, in cea mai buna dintre lumile posibile."
