Mauro Corona

Mauro Corona (n. Baselga di Piné, 1950) este un scriitor, sculptor si alpinist italian. A copilarit in provincia Trentino, dupa care familia lui s-a mutat in satul Erto din provincia Udine. Viitorul scriitor si-a insotit tatal in expeditii de braconaj prin muntii din zona, de unde si interesul lui ulterior pentru alpinism, in vreme ce pasiunea pentru sculptura i-a fost inculcata de bunicul sau, cioplitor in lemn. In adolescenta, Mauro Corona a studiat la colegiul Don Bosco din Pordenone, iar apoi, din cauza lipsurilor financiare, s-a inscris la Institutul de Topografie din Udine, ale carui cursuri erau gratuite. Firea sa rebela l-a facut sa se retraga de la scoala si o vreme a lucrat ca muncitor intr-o cariera de marmura. Dupa incheierea stagiului militar obligatoriu a muncit ca pietrar si sculptor amator. A inceput sa se faca remarcat in anii 1970 si a avut prima expozitie personala in 1975, devenind incetul cu incetul un artist apreciat si premiat. Si-a inceput cariera literara in 1997, cind a publicat citeva povestiri in cotidianul Il Gazzettino. In acelasi an a debutat in volum cu Il volo della martora si de atunci a publicat intr-un ritm sustinut mai multe carti bine primite atit de public, cit si de criticii literari. In 1998 i-a aparut romanul Le voci del bosco, pentru care i s-a acordat Premio Letterario Nazionale Carnia (1998) si Premio Letterario Nazionale Majella (2002). Volumul sau de proza scurta La fine del mondo storto (2010) a fost recompensat cu premiul Bancarella, iar in 2014 romanul La voce degli uomini freddi a obtinut premiul Selezione Campiello si premiul Mario Rigoni Stern. Cartile lui Mauro Corona au fost traduse in mai multe limbi. In 2021 scriitorul italian, supranumit de Claudio Magris „poetul lemnului”, a primit premiul La Tore Isola d’Elba, ca o recunoastere a meritelor sale si a intregii sale activitati.