Maryse Conde
Una dintre cele mai reprezentative voci ale literaturii antileze, Maryse Condé s-a nascut in Guadelupa in 1937. Si-a facut studiile liceale si universitare la Paris, specializandu-se in literatura engleza. In 1959 a plecat in Africa, lucrand ca profesoara si traducatoare in Côte d’Ivoire, Guineea, Ghana si Senegal. Dupa revenirea in Franta, s-a dedicat jurnalismului cultural si carierei universitare, publicand, dupa eseuri, povestiri si piese de teatru, primul sau roman, Hérémakhonon, in 1976. A cunoscut succesul si recunoasterea internationale abia cu Ségou (1984-1985), care i-a adus o cariera academica prolifica in SUA. Numeroasele romane care au urmat, distinse cu prestigioase premii franceze si internationale, i-au consolidat pozitia de autoare marcanta a literaturii feministe si postcoloniale: Moi, Tituba, sorcière... Noire de Salem (1986; Eu, Tituba, vrajitoarea neagra din Salem, Polirom, 2021, Grand Prix Littéraire de la Femme), La Vie scélérate (1987, Prix Anaïs-Ségalas acordat de Academia Franceza), Desirada (1997, Prix Carbet de la Caraïbe et du Tout-Monde) si En attendant la montée des eaux (2010, Grand Prix du roman métis). In 2018, dupa amanarea decernarii Premiului Nobel pentru Literatura, a primit premiul Noii Academii Suedeze datorita modului in care descrie, „intr-un limbaj limpede si rascolitor”, „ravagiile colonialismului si haosul postcolonial” in toata opera sa.
