Alejo Carpentier, figura emblematica a literaturii secolului al XX-lea, se naste in 1904, la Havana, in Cuba, ca fiu al unui arhitect francez si al unei profesoare de limbi straine, de origine rusa. La varsta de doisprezece ani se muta cu familia la Paris, unde, sub indrumarea mamei sale, se dedica studiului muzicii.
Revenit in Cuba, incepe studii de arhitectura, abandonate ulterior. Lucreaza ca jurnalist si se implica in miscari politice de stanga, ceea ce duce la arestarea sa. Se refugiaza apoi in Franta, unde intra in contact cu grupul suprarealistilor; in aceeasi perioada, in urma unor calatorii in Spania, isi descopera fascinatia pentru stilul baroc. Nu revine definitiv in tara natala decat dupa 1959, odata cu victoria Revolutiei Cubaneze, si va primi o serie de insarcinari pe linie culturala si diplomatica. Moare la Paris in 1980.
