Iosif Brodski “unul dintre cei mai mari poeti rusi ai secolului al XX-lea“ s-a nascut in data de 24 mai 1940 la Leningrad. Tatal sau, Aleksandr Ivanovici Brodski (1903-1984), a lucrat ca fotocorespondent la un ziar militar, terminand razboiul cu gradul de capitan de rangul III, dupa care a lucrat la sectia de fotografie a Muzeului Marinei Militare din Leningrad. Mama, Maria Moiseevna Volpert (1905-1983), a fost contabil. Casa de pe Obvodnii canal, in care s-a nascut Brodski, a fost distrusa de bombardamente la sfarsitul anului 1941. Viitorul poet a locuit la Leningrad impreuna cu mama sa, pe strada Rileev nr. 2, ap. 10. Brodski citeaza cartea lui Lev Trotki Literatura si revolutia, provocand un scandal cu profesorul E.I. Naumov. Probabil din seara respectiva poetul a atras atentia organelor de securitate ale statului. (1958) In ziarul Vecernii Leningrad, apare un foileton semnat de A. Ionin, I. Lerner si M. Medvedev cu titlul Un trantor de la periferia literaturii. Inceputul perioadei de urmarire a poetului. In anul 1964, este arestat. Are loc primul proces, prin care se ia hotararea ca Brodski sa fie trimis la o expertiza psihiatrica (la clinica de pe malul raului Priajka) si sa fie internat la bolnavii violenti, unde ramane trei zile. Este declarat apt de munca, in consecinta, se pot lua masuri administrative, cel de-al doilea proces al lui Brodski soldandu-se cu o sentinta de cinci ani de munca in Nordul Rusiei. Este deportat in satul Norenskaia, raionul Konosa, regiunea Arhanghelsk. Ambele sedinte ale tribunalului au fost stenografiate de Frida A. Vigdorova, fiind prezentate in extenso de I.A. Gordin, in cartea Delo Brodskogo. Ca urmare a interventiei a unor importante personalitati culturale europene (inclusiv a scrisorii lui J. P. Sartre adresata conducerii tarii), provocata de publicarea in occident a stenogramei procesului, facuta de Frida Vigdorova, Brodski, dupa 18 luni de munca silnica si exil intern, este eliberat inainte de termen (sentinta a ramas valabila, insa termenul a fost redus la cel efectuat). In ajunul plecarii din URSS, Brodski ii scrie o scrisoare deschisa lui L.I. Brejnev, convins ca se va intoarce in tara, in carne si oase sau pe hartie: chiar daca poporul meu nu are nevoie de trupul meu, sufletul meu ii va fi de folos. La Viena Brodski este asteptat de seful redactiei Ardis (New York), Karl Proffer, care ii face propunerea de a deveni poet la universitatea Michigan. Aici ii este prezentat lui W.H. Auden. Tot atunci face cunostinta cu sir Isaiah Berlin. In anul 1979, mama poetului i se adreseaza lui Brejnev cu rugamintea de a i se permite sa-si vada, si la recomandarea medicilor, unicul fiu, operat pe cord deschis cu un an inainte. Cererea i se refuza. Scrisoarea se pastreaza in Muzeul Ahmatova. In anul 1981, se muta la New York. Fara sa fi absolvit scoala generala, Brodski a predat in sase universitati din SUA, inclusiv Columbia si New York si Marea Britanie. Scrie si publica ritmic poeme, proza, eseuri. In 1987, i se decerneaza Premiul Nobel, pentru opera atotcuprinzatoare, plina de o gandire lucida si de poezie stralucitoare. Primeste premiul MacArthur Fellows Program. Poeziile sale incep sa fie publicate in Rusia o data cu Perestroika. Din 1990 incep sa apara volume. Poetul se casatoreste cu Maria Sozzani, traducatoare de origine ruso-italiana. (1991) In 1995, primeste titlul de cetatean de onoare al Sankt-Petersburgului. Incep invitatiile de a reveni in patrie. Brodski refuza, intimidat de perspectiva onorurilor si a atentiei din partea presei. Unul din ultimele sale argumente a fost acela ca cea mai buna parte din mine sunt versurile mele. In 1996, 28 ianuarie, moare in urma unui infarct la New York (Morton Street).
